CANDIDATUL IDEAL:
Auzim atât de des aceasta sintagma, incât a inceput deja sa se demonetizeze. Orice anunt de recrutare, de la cel de bucatar la cel de director de fabrica, a ajuns sa cuprinda lucruri cunoscute de genul „dinamic”, „aptitudini de comunicare”, „spirit intreprinzator”. Sa deducem de aici ca toate posturile sunt la fel, sau ca orice angajator are nevoie de acelasi tip de angajat? Nici vorba.
Sa luam, de exemplu, oamenii de vânzari: stim cu totii ca sunt facuti dintr-un aluat aparte. Au acel „ceva”, acel „vino-ncoace” care nu se preda la nici o scoala si nu se trece in Curriculum Vitae. Daca punem un om menit sa fie amploaiat (vorba lui conu Iancu) sa recite pe dinafara o tehnica de abordare tipica vânzarilor, iar apoi repetam scenariul cu un om facut sa vânda, cred ca stim cu totii de la care dintre ei va cumpara clientul nostru. Reciproca e valabila: daca supunem un om de vânzari ritmului si stilului de lucru specific unui birou de câtiva metri patrati, este ca si cum am infrâna elanul unui om facut sa fie liber, fara granite, fara constrângeri.
Un angajat isi permite sa aiba o privire obosita dupa o anumita ora.
Un om de afaceri nu beneficiaza de acest lux: el trebuie sa aiba mereu surâsul proaspat, privirea limpede si mintea agera.
Un angajat isi poate face planuri pe perioade bine stabilite: dupa ora 6 seara, in weekend, in concediu.
Un om de afaceri isi face altfel programul. E posibil ca timp de 3 luni sa planuiasca sa lucreze de la 7 dimineata la 8 seara, 7 zile pe saptamâna, pentru ca apoi sa se poata odihni o luna de zile. Efortul unui om de afaceri se dozeaza in functie de planurile sale proprii, de capacitatea fizica si de obiectivele stabilite ? atât individuale, cât si de familie.
Un angajat interactioneaza, pe parcursul unei zile obisnuite de lucru, cu un numar restrâns de oameni. De obicei acestia sunt colegii de departament, seful direct si poate o serie de furnizori, clienti etc.
Un om de afaceri vede o multime de chipuri, aude o multime de voci, cunoaste multe tipuri de oameni. Poate fiecare dintre ei se considera avantajat in felul sau ? si poate ca asa si este, pentru ca vorbim de doua tipuri diferite de oameni.
O data ziua de munca incheiata, angajatul nu mai este preocupat de ce se intâmpla la birou decât daca are o problema care il framânta sau un proiect pe care si-a propus sa-l termine acasa. Omul de afaceri nu trage niciodata linie de demarcatie intre afacerea sa si restul vietii sale.
De exemplu, un Unit Manager este in cautare permanenta de noi agenti ? adica face o recrutare continua, fie ca se afla in piata, la coafor sau cu rucsacul in spate in Bucegi. Este mai usor asa? Este mai greu? Dumneavoastra sunteti cei in masura sa dati raspunsul la intrebari; insa este cu siguranta mai interesant, mai palpitant.
La sfârsitul lunii, angajatul asteapta sa-i fie alimentat contul cu o suma de bani pe care o cunoaste foarte bine, o planifica si o dramuieste cum stie mai bine ? el si familia lui. Pe când omul de afaceri traieste emotia zilelor când trebuie sa traiasca din rezerve, dar si bucuria de a vedea incasarile cum cresc peste asteptari. Care este limita pentru el? Nu exista asa ceva.
Omul de afaceri isi ofera singur toate aceste lucruri, atunci când are nevoie de ele. El nu asteapta sa-i vina rândul sa primeasca ceva si nici nu viseaza o promovare care i-ar aduce ceva in plus.
El nu va astepta niciodata sa vada ce investitii a mai facut compania pentru ca lui sa-i mearga mai bine, ci va investi el insusi in afacerea sa, contribuind astfel si la bunastarea echipei din care face parte.
|
